Invidia - Dan Puric

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam insă o bibliotecă. Ne-am uitat in ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a inceput să umble imbrăcat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a apărut deodată intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi il schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat şi un 4x4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut să zâmbim impăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul şi-a imbrăcat soaţa cu o garderobă intreagă şi cu blănuri, başcă bijuteriile. Noi ne-am imbrăcat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vilă - la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale. L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy,Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul işi lua case, maşini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev. Lupta era strânsă, dar echilibrată. In sfârşit, intr-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scârbiţi, ne-am uitat in bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?


Dan Puric